La Spital – Part 2
Spitalul de Pneumologie Marius Nasta din Bucuresti are si un pavilion separat la vreo 5 kilometri unde din cauza sectorului in care stau m-am nimerit sa fiu internat si eu.Cum in acest pavilion nu se pot face procedee precum bronhoscopii si tomografii, pacientii se duc cu salvarea in partea cealalta, la spital . Trebuia sa fac bronhoscopie asa ca impreuna cu inca 4 pacienti a doua zi la 7 dimineata plecam cu salvarea.
In salvare eu, o baba de 73 de ani surda din nu stiu ce sat de pe langa Alexandria,un baiat din Rosiori care avea un furtun bagat in plamani si cu un bidon din ala cu apa pe care il cara mereu cu el, un nene de vreo 45 de ani de prin Bragadiru si o asistenta.
Ne lasa salvarea acolo, asistenta incepe sa explice cum sta treaba: Mergi la ghiseu, lasi dosaru, iei bilet cu numar, stai si asteapta.Si se aglomera din ce in ce mai tare sala aia si se producea si agitatie si eu panicat ma plimbam de colo colo si asteptam sa intru mai repede dar venise un grup de copii si avea intaietate.Si iar agitatie, ieseau doi din sala intrau 4 din care 3 habar nu aveau ce e acolo si ce se face si iar se umplea sala..ca oile frate. Incerc sa le explic ca la ghiseu nu se da nimic gratis, ma feresc de 3-4 coate si ma indrept mai in spatele salonului.O striga pe babuta si in 15 minute termina pac am sarit pe ea “Cum a fost?”, ” Ce v-a facut?”, “Doare?”, “De ce nu doare?”, “E nasol?”, am bombardat baba cu intrebari pana s-a dus sa ne astepte afara pe noi.
Acum aia din ghiseu ca sa se asigure ca toti sunt cu bilet si nu asteapta nimeni de pomana scoate capul si striga ” Mai e cineva fara bilet in fund acolo?”, nu am putut sa ma abtin si asa era aglomeratie si nu ma vedeam asa ca am spus “Nu vad pe nimeni cu bilet in fund aici.”, Atunci sa vina cu dosarul sa isi ia.” , “Ma refeream ca nu il tine nimeni in fund ci in mana dar avem bilet.” Ma striga si pe mine in sfarsit pe la 12 si ma pregateam pentru cel mai ingrozitor sfert de ora din viata mea.Pana la urma s-au dovedit a fi 30 de minute infernale si nu un sfert de ora ingrozitor si am iesit disperat sa caut salvarea sa ne duca odata inapoi, la care asistenta ” Pai a plecat trebuie sa mergem pe jos inapoi.”
Zic “Ba voi nu sunteti intregi la cap pai asta e cu tub in el, mamaie e surda niciunu nu e din Bucuresti unde ii trimiti?” na d-aici Flacaruie. Ii dau 10 ron ca macar pe baba sa o ia cu un taxi de-acolo. Ma gandeam cum sa fac sa mai chem un taxi si sa ne si duca, erau vreo 4 kilometrii pana acolo si il mai vedea si pe ala cu tubul va dati seama.Norocul nostru a fost ca nu eram imbracati in haine de spital, pijama sau capod.Pana la urma i-am zis astuia sa mute furtunul pe spate si sa tina bidonul invers, sa urce in spate pe usa opusa soferului si daca e ceva vorbesc eu, vad eu ce ii zic “E bidon pentru muraturi, ne trebuie noua acasa” pana la urma ce il intereseaza pe ala ce fac eu cu bidonul…sa nu vada furtunul aia e important.
Am ajuns cu bine inapoi si vorbeam cu colegii de salon. Daca eram in pijamale? Cine ne mai lua pe noi de acolo? Daca nu aveam bani la noi? Oare asa procedeaza cu toti? Daca ni se facea rau pe drum mai ales astuia cu tubul?
Cum sa duci pacientii cu salvarea,sa ii lasi acolo si sa ii pui sa se intoarca pe jos?
Romania frate.
Adevaruri Pure 