Imi pare rau
Ma indrept insotit de frate catre un eveniment extrem de neplacut
Am ajuns la un cimitir , era pustiu, credeam ca ne-am pierdut
Am luat-o usor pe langa lacul Tei si atunci am inceput sa ma simt ciudat
Ma uitam nelinistit in jurul meu, totul era schimbat
Nu vroiam sa cred, brusc am intrat in alta lume
Am ramas mirat,
Socat, tot ce am putut sa spun
A fost catre fratimiu’ un “Ma esti nebun?”
Eram in lumea amintirilor, eram unde nici nu visam sa mai ajung vreodata
Nu puteam visa nici daca as fi vrut, nu mai stiam, uitasem tot ce s-a-ntamplat odata
Nu credeam ca o sa imi aduc aminte atatea lucruri in acelasi timp, parca eram senil
Imaginile se derulau prin fata mea cu o viteza uluitoare
Amintiri pe care subconstientul meu le stersese cu mult timp in urma erau acum reale
Eram din nou copil
Beam apa de la o cismea pietruita facuta sa para ca un izvor
Saream in sus sa pot smulge conuri din brazii de pe un deal micut
Am revazut locul de joaca preferat acum un loc pustiu si tacut
Mi-am amintit traseele alaturi de bunica
Am revazut libraria unde intram de fiecare data chiar daca nu cumparam nimica
Am realizat cat amar de timp a putut sa treaca
Cate am pierdut rupand legatura cu acel loc, cu acele persoane
Gura mea nu putea decat sa taca
Doream sa spun “Imi pare rau”………..dar nu am mai putut.
In times of sorrow we reveal our true nature.
“ Seara de seara voi avea obrajii arsi de lacrimile greselilor din trecut
Tot ele ma vor schimba si ajuta sa nu mai fiu ce-am fost, sa nu mai fac ce am facut”
“Nu ne putem intoarce in trecut dar il putem folosi pentru a ne imbunatatii viitorul”
Adevaruri Pure 